Articulații ale membrului inferior. Membru inferior - Wikipedia


La acestea se adaugă o serie de formaţiuni ligamentare care leagă sacrul şi coloana vertebrală de coxal.

articulații ale membrului inferior

Articulaţia sacro-iliacă - o diartro-amfiartroză. Suprafeţele articulare sunt reprezentate de feţele: auriculară a sacrum concavă şi a osului coxal care este convexă. Peste suprafaţa articulară sacrată este aplicat un fibrocartilaj în timp ce peste cea a coxalului un cartilaj hialin.

Suprafetele articulare sunt reprezentate de : a        cavitatea acetabulara a coxalului are forma unei hemisfere cu diametrul de 60 mm. Ocupa o pozitie strategica: pe fata laterala a osului coxal. Spre deosebire de cavitatea glenoida a scapulei, are un timent central nearticular, numit fosa acetabulara. Compartimentul periferic, lateral, este articular, fiind reprezentat de fata lunatacu forma unei potcoave sau a unui inel intrerupt inferior la nivelul incizurii acetabulare.

Creasta iliacă 2. Sacrum 3. Corpul vertebral 4. Orificiul ischiatic mare 5.

articulații ale membrului inferior

Orificiul ischiatic mic 6. Ligamentul sacro-coccigian ventral 7. Discurile intervertebrale 8. Simfiza pubiană 9. Ligamentul vertebral longitudinal ventral Ligamentul ilio-lombar recenzii artificiale ale articulației genunchiului Ligamentele sacro-iliace ventrale Osul coxal Ligamentul sacro-tuberal Creasta iliacă 8.

Simfiza pubiană 2.

Articulatiile membrului inferior: centurii pelvine, soldului, genunchiului

Sacrum 9. Ligamentul vertebral longitudinal 3. Corpul vertebral ventral 4. Orificiul ischiatic mare Ligamentul ilio-lombar 5. Orificiul ischiatic mic Ligamentele sacro-iliace 6. Ligamentul sacro-coccigian ventrale ventral Osul coxal 7.

Discurile intervertebrale Ligamentul sacro-spinos 1.

articulații ale membrului inferior

Osul coxal 2. Spina iliacă posterioară şi superioară 3.

Articulatii membru inferior (1).pdf

Tuberozitatea ischiatică 4. Marele trohanter femural 5. Micul trohanter femural 6. Ligamentele sacro-tuberale 7. Ligamentele sacro-tuberale 8. Ligamentele sacro-coccigiene dorsale superficiale 9.

Articulatiile membrului inferior-word.docx

Ligamentele sacro-coccigiene dorsale profunde Membrana obturatoare Ligamentele sacro-spinale Labrum acetabular Zona orbiculară O parte din fibrele profunde se reflectă pe col formând frenula capsulae. Stratul sinovial tapetează stratul fibros al capsulei. Acest ligament conţine vase nutritive pentru capul femurului, măreşte suprafaţa de secreţie a membranei sinoviale, contribuie la răspândirea sinoviei pe suprafaţa articulară.

Flexie Extensie Abducţie- Rotaţie Rotaţie adducţie internă externă Mişcare ° 30° ° 35° 15° activă Mişcare ° 50° ° 40° 20° pasivă Diferenţă ° 20° 10° 5° 5° Mişcările de flexie-extensie La nivelul şoldului mişcarea de flexie este însoţită de o rotaţie înăuntru în timp ce mişcarea de extensie este însoţită de o rotaţie în afară a capului femural ceea ce determină ca axa după care are loc mişcare să nu se suprapună cu cea anatomică axa transversală care trece prin vârful marelui trohanter şi prin foseta ligamentului rotund.

Amplitudinile medii normale ale mişcărilor şoldului sunt variabile cu poziţia genunchiului: când acesta este în flexie amplitudinea de mişcare articulații ale membrului inferior cu °.

  1. Categorie:Articulațiile și ligamentele membrului inferior - Wikipedia
  2. Cum se tratează condroza articulației umărului
  3. Articulatii membru inferior (1).pdf
  4. Тени удлинялись к востоку, который не встретит еще одного рассвета.
  5. Mumie în tratamentul artrozei genunchiului

Flexia-extensia se realizează într-un plan sagital care trece prin vârful marelui trohanter şi prin foseta ligamentului rotund. În această articulații ale membrului inferior ligamentele ilio-pubian şi ischio-femural sunt întinse şi fixează puternic capul în cavitate. Abducţia şi adducţia se execută în plan frontal, în jurul unei axe antero-posterioare care trece prin centrul capului femural.

  • Membru inferior - Wikipedia
  • Chirurgie ocolitoare articulară pentru artroză
  • Articulatiile membrului inferior: centurii pelvine, soldului, genunchiului : Sistemul osos

Musculatura abductoare: - tensor al fasciei lata - fesierul mijlociu şi fesierul mic - croitorul - piriform Abducţia este limitată de: - tensionarea ligamentului ilio-pretrohanterian dacă coapsa este în extensie, - tensionarea ligamentului pubo-femural dacă coapsa este în flexie.

Musculatura adductoare: - micul fesier - pectineu - gracilis - semitendinos şi semimembranos - adductori mare, mijlociu, mic Mişcarea de adducţie poate fi limitată: - întâlnirea coapselor pe linia mediană, - frânată de prezenţa ligamentului pretrohanterian şi a ligamentului rotund Amplitudinea abducţiei sau a celei de adducţiei poate fi mărită prin mişcări de compensare ale bazinului, coloanei vertebrale în special din regiunea lombară.

Rotaţiile internă şi externă se execută în plan transversal, în jurul unei axe verticale care trece prin centrul capului femurului.

articulații ale membrului inferior

Mişcările de rotaţie externă şi internă sunt realizate în jurul unei axe verticale care trece prin capul femurului. Amplitudinea rotaţiei externe este de 15°, iar a rotaţiei interne de 35°, total 50°. Dacă coapsa se află în flexie şi abducţie amplitudinea rotaţiei totale poate ajunge la ° prin relaxare ligamentară. Rotatorii externi ai şoldului: - fesierul mare şi mijlociu - fascicol posterior - gemenii bazinului - obturatorul articulații ale membrului inferior şi extern - pătratul femural - piriform al bazinului - pectineul - dreptul intern din cvadriceps - croitorul - iliopsoas Rotaţia externă este limitată de: - ligamentul ilio-femural porţiunea oblică - ligamentul rotund - marele trohanter femural Rotatorii interni pentru articulaţia coxofemurală sunt constituiţi din: - micul fesier - fesierul mijlociu fascicol anterior - gracilis - semitendinosul şi semimembranosul Rotaţia internă este limitată de: - ligamentul ilio-femural porţiunea verticală - ligamentul ischio-femural - marele trohanter Mişcarea de circumducţie rezultă prin trecerea succesivă a coapsei prin mişcările anterior descrise.

Suprafeţele articulare sunt: epifiza inferioară femurală prin cei doi condili, despărţiţi posterior de fosa intercondiliană faţa posterioară a rotulei este împărţită de o creastă în două suprafeţe articulare, una laterală şi alta medială acoperite de cartilaj articular; epifiza superioară a tibiei prezintă suprafaţa superioară articulară cu cele două fose articulare — cavităţile glenoide - separate de eminenţă intercondiliană spina tibiei.

  • Articulatiile membrului i-cazari.ro
  • Deteriorarea oaselor și articulațiilor membrului inferior
  • (PDF) . Membrul inferior - articulatii biomecanica | Robert Neqgu - i-cazari.ro

Cei doi condili femurali prezintă unele particularităţi anatomice: 1. Pentru realizarea congruenţei articulare ce rezultă din disproporţia suprafeţelor osoase la nivelul articulaţiei genunchiului sunt necesare meniscurile intraarticulare, formaţiuni fibro-cartilaginoase, unul lateral şi altul medial, dezvoltate la periferia fiecărei fose articulare tibiale.

Fiecare menisc în parte prezintă: - două feţe: una superioară ce corespunde condilului femural şi alta inferioară plană, aplicată pe fosa articulară corespunzătoare - o bază ce corespunde capsulei articulare de care aderă - o crestă medială, subţire, întinsă spre centrul articulaţiei la care însă nu ajunge Fiecare menisc în parte prezintă: - două extremităţi, coarne, prin care meniscurile aderă de platoul tibial - meniscul lateral are forma unui cerc aproape complet, este mai îngust şi mai gros la periferie - meniscul medial are forma unei semilune cu deschiderea medială - cele două meniscuri sunt unite în partea anterioară printr-o bandeletă transversală - ligamentul transvers al genunchiului.

Sistemul venos al membrului inferior. Venele comunicante implicate in patologia varicoasa.

Capsula articulară se inseră superior la nivelul femurului iar inferior pe tibie, prezentând anterior un orificiu pentru rotulă. Articulații ale membrului inferior de inserţie este foarte sinuos, cei doi epicondilii femurali sunt lăsaţi extracapsular - fosa intercondiliană.

La acest nivel capsula se întrerupe şi fuzionează cu ligamentele încrucişate. Pe tibie inserţia se realizează la mm de cartilajul articular.

Capsula articulară este foarte rezistentă şi care prezintă două orificii pentru patelă, anterior, şi posterior pentru ligamentele încrucişate. Fibrele capsulei articulare au o dispoziţie longitudinală la exterior şi transversală şi oblice în interiorul său. Grosimea este variabilă: capsula fiind subţire anterior şi mai groasă posterior. Mijloacele de menţinere a articulaţiei sunt ligamentele: - transvers al genunchiului sau bandeleta transversală care leagă cele două meniscuri între ele - popliteu arcuat - popliteu oblic - rotulei sau patelar 6 - colaterale tibial şi fibular încrucişate antero-extern şi postero-intern 7, 10 Articulaţia genunchiului este o articulaţie cu conducere ligamentară.

Datorită articulații ale membrului inferior mai solide şi a musculaturii motorii articulaţia genunchiului este una durere la nivelul articulației radiocarpiene cele mai puternice din organism. În articulaţia femuro-tibială se realizează în principal mişcări de flexie-extensie cu amplitudine de ° activ, ° pasiv care sunt însoţite secundar de rotaţie internă - externă şi de înclinare laterală.

Mişcarea de flexie — extensie se poate realiza în trei moduri: 1. Axul mişcării este transversal şi trece prin condilii femurali. În primul rând condilii femurali nu sunt sferici, profilul lor reprezintă o curbă spirală a cărei rază este mai mare anterior - 53 mm faţă de posterior 16 mm. Astfel, suprafaţa condililor este mai lungă decât cea a feţelor articulare tibiale.

articulații ale membrului inferior

Datorită articulații ale membrului inferior particularităţi anatomice condilii se vor deplasa iniţial prin rostogolire şi apoi prin alunecare. Faza de rostogolire începe când gamba este în extensie şi se termină când aceasta face cu coapsa un unghi de °.

Sunteți pe pagina 1din 4 Căutați în document Articulatiile membrului inferior Articulatia coxofemurala articulatio coxae clasificata ca fiind o varietate a articulatiei sferoide numita articulatie cotilica enartroza. Este formata de capul femurului si fosa acetabulara, completata inferior de un ligament lig. Cavitatea articulara este adancita de un inel fibrocartilaginos atasat jur imprejur de marginea acetabulului, depasind lateral ecuatorul capului femural sferic.

Dacă această fază ar fi mai amplă, ar exista riscul ca cei doi condili femurali să părăsească contactul cu platoul tibial.

Faza de alunecare completează flexia până la 50°. Axa de mişcare în flexie-extensie ocupă poziţii succesive care se înscriu pe o curbă evolutivă, la care axul lung al tibiei rămâne tangent.

Capsula articulara apare ca un manson cu forma conoida ce se insera cu baza la nivelul bazei regiunii acetabulare, pe spranceana acetabulara si pe labrul glenoidal iar varful pe colul femural, pe linia intertrohanterica respectiv la 1 cm medial de creasta intertrohanterica. In coxartroza apar pozitii antalgice de semiflexie si usoara rotatie laterala cu diminuarea tensiunii caspulare 2. Ligamentul iliofemural este cel mai puternic ligament in regiunea anterioara a articulatiei, de forma unui evantai, cu originea inferior de spina iliaca antero-inferioara si insertia pe linia intertrohanterica. Prezinta doua fascicule: - superior ilio-pretrohanterian care limiteaza miscarile de adductie si rotatie laterala - inferior care limiteaza miscarea de extensie a coapsei Rol in fixarea capului femural in articulatie 3. Ligamentul pubo-femural anterior de articulatie.