Articulatii moi. Deteriorarea țesuturilor moi și a articulațiilor


Autor: Costin Oana Hipermobilitatea sau laxitatea articulară se referă la capacitatea articulațiilor de a se mișca și ajunge în poziții dincolo de limita normală de mișcare a articulaţiei.

Cum se manifestă hipermobilitatea articulară?

Acest lucru este posibil datorită unei mobilități ridicate a articulațiilor, care sunt mai laxe, mai slăbite.

Hipermobilitatea articulară nu este o afecțiune în sine, ci este o trăsătură care poate fi înnăscută de cele mai multe ori sau dobândită și în majoritatatea cazurilor nu provoacă probleme la nivel musculo-scheletal și nici nu se manifestă prin simptome specifice.

Hipermobilitatea poate fi specifică câtorva sau mai multor articulații.

Planta de aur care tamaduesie mii de boli si cancerul

Când toate articulaţiile corpului sunt laxe, extrem de mobile, iar mișcările sunt mult mai flexibile decât este normal, vorbim despre hipermobilitatea generalizată a articulaţiilor. Astfel se explică de ce odată cu înaintarea în vârstă persoanele își pierd din flexibilitatea corpului și devin mai rigide. Statisticile indică o prevalentă mai ridicată a laxității articulare la femei comparativ cu bărbații la toate categoriile de vârstă.

articulațiile doare la 40 de ani

Peste de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic. Care sunt cauzele hipermobilității articulare?

Deteriorarea țesuturilor moi.

Nu se cunoaște articulatii moi certitudine cauza hipermobilității articulare, dar se consideră, în general, că aceasta este transmisă ereditar. De asemenea, mai există câțiva factori implicați: 7 Modificări la nivelul colagenului care produc slăbirea și extensibilitatea ligamentelor Laxitatea ligamentelor este considerată o cauză importantă a hipermobilității articulare.

unguent pentru durere la nivelul articulațiilor genunchiului

Ligamentele sunt alcătuite din mai multe tipuri de fibre de proteine, care artrita articulațiilor metacarpofalangiene conferă elasticitate elastina și fermitate colagenul. Unele modificări la nivelul proceselor chimice din organism pot afecta fibrele de colagen ceea ce duce la o hiperextensibilitate a ligamentelor și crește, în schimb, nivelul de elastină din ligamente, ceea ce poate duce la o mobilitate mult mare a articulației.

Hipermobilitatea articulară la copii Autor: Costin Oana Actualizat lavizualizări Copiii cu hipermobilitate articulară sunt foarte flexibili și pot ajunge în poziții ale corpului care depășesesc aria de mișcare normală a unei articulații. Acestea sunt posibile pentru că articulațiile lor sunt foarte mobile. Hipermobilitatea articulară sau hiperlaxitatea, cum mai este numită de unii autori, este destul de frecventă în copilărie. De asemenea, s-a observat și o diferență în ceea ce privește rasele: copiii asiatici au în general o hipermobilitate mai accentuată decât cei caucazieni. În literatura medicală nu este încă stabilit cu certitudine dacă hipermobilitatea articulară izolată, non-patologică este limita maximă de mișcare la care articulația poate ajunge sau dacă este manifestarea cea mai blândă a unui grup articulatii moi tulburări ereditare ale țesuturilor conjunctive.

Hipermobilitatea determinată de alterarea colagenului din ligamente este considerată o cauză ereditară, iar jumătate dintre copiii unei persoane cu hipermobilitate articulară o pot moșteni. Este o articulatii moi mai puțin frecventă a hipermobilității articulare, afectează una sau câteva articulații și este de cele mai multe ori ereditară.

durere la coapsa când mersul cauzează

Yoga este un articulatii moi sport care practicat frecvent poate duce la o mai mare mobilitate a articulațiilor. O persoană articulatii moi hipermobilitate articulară este foarte flexibilă şi îşi poate aduce membrele în poziţii care pentru alţii sunt imposibil de realizat. Chiar dacă hipermobilitatea articulară nu este o boală în sine, cei care au această trăsătură pot fi mai predispuși la disconfort sau durere la nivel musculo-scheletal atunci când întreprind activități fizice. Ligamentele slăbite, laxe, nu sunt la fel de capabile de stabilizarea articulaţiilor, astfel că articulaţia se poate mişca dincolo de limita sa maximă normală.

Ca rezultat, muşchii din jurul articulaţiei trebuie să lucreze mai mult ca să menţină stabilitatea, ceea ce poate duce la durere, suprastimularea mușchilor, oboseală.

Hipermobilitatea articulară (laxitatea ligamentară)

Articulațiile laxe au și un risc mai mare de dislocare sau subluxații, predispunând persoana către accidentări și traume la nivel musculoscheletal. Când hipermobilitatea articulară provoacă simptome, există posibilitatea ca persoana să aibă sindromul hipermobilităţii articulare.

glucozamină și condroitină în farmacii

Scorul Beighton ridicat arată faptul că persoana este hipermobilă, însă nu este suficient pentru punerea diagnosticului de sindromul hipermobilităţii articulare, de aceea se folosesc criteriile de diagnostic Beighton, care iau în considerare şi numărul de articulaţii hipermobile şi apariţia durerii la nivelul acestora. Dacă persoana are cel puţin 4 articulaţii hipermobile şi timp de cel articulatii moi 3 luni are dureri, atunci este probabilă prezența sindromului hipermobilităţii articulare.

Deteriorarea țesuturilor moi la tendoanele articulare

Pentru a evita sau reduce disconfortul sau durerea asociate hipermobilității articulare: Menţineţi-vă la o greutate corporală normală pentru a reduce efortul suplimentar al articulaţiilor.

Hipermobilitatea articulară nu este o contraindicație pentru a face sport. Este important să alegeţi exerciţii şi tipuri de sport care nu pun presiune pe articulaţii înot, mers pe bicicletă, mers pe jos, Pilates, dans. Evitaţi exercițiile de întindere musculară.

artrita tratament cu reumatism artroza

Chiar dacă pe moment oferă o senzație de relaxare, practicate frecvent pot duce, pe termen lung, la slăbirea și mai accentuată a articulațiilor. De asemenea, nu extindeți brațele sau picioarele până în punctul în care articulațiile genunchilor sau ale coatelor se blochează. Printre beneficii este menționată și reducerea laxității ligamentare în urma traumatismelor la acest nivel.

Însă puținele studii care au testat această terapie au fost fie realizate pe animale, fie pe eșantioane prea mici de indivizi și fără să respecte o metodologie științifică, astfel că beneficiile nu sunt cel artroza tratamentului articulației sacroiliace deocamdată în totalitate susținute științific, nici nu se cunosc posibilele articulatii moi și efecte secundare pe termen lung.