Sistemul circulator. Exemple din comunitatea noastră


Funcția de apărare a sângelui Organismul uman vine permanent în contact cu agenții patogeni purtători de antigene sau cu antigene libere. Antigenul este o substanță macromoleculara proteica sistemul circulator polizaharidă străină organismului și care, pătrunsă în mediul intern, declanșează producerea de către organism a unor substanțe specifice, numite anticorpi, care neutralizează sau distrug antigenul.

979 rezultate pentru "sistemul circulator"

Apărarea se realizează prin două mecanisme fundamentale: Apărarea nespecifică Apărarea specifică Apărarea nespecifică este apărarea înnăscută și este prezentă la toți oamenii. Se realizează prin mecanisme celulare și umorale. Are eficacitate medie. Apărarea specifică este apărarea dobândită și se dezvoltă în urma expunerii la agenți capabili sistemul circulator declanșeze un răspuns imun ex: boală, vaccinare.

unguent de oboseală articulară

Activitatea cardiacă — Inima Forța motrice a sistemului circulator este inima. Rolul fundamental al acesteia este de a pompa sânge. Fiecare parte a inimii are câte două seturi de valve, care impun deplasarea sângelui într-un singur sens: valvele atrio-ventriculare — mitrală și tricuspidă — acestea separă atriile de ventricule, se deschid în timpul diastolei, dând voie sângelui să treacă în ventricule.

Valvele se închid în timpul sistolei.

ADMITERE MEDICINA: SISTEMUL CIRCULATOR 2: SANGELE - Grupele de sange si hemostaza

Activitatea de pompă a inimii se poate aprecia cu ajutorul debitului cardiac, care reprezintă volumul de sânge expulzat de fiecare ventricul într-un minut. El este egal cu volumul de sânge pompat de un ventricul la fiecare bătaie volum-bătaieînmulțit cu frecvența cardiacă. Frecvența de repaus este sub control nervos.

Articole similare

Activitatea sistemului nervos simpatic determină creșterea frecvenței cardiace, în timp ce activitatea parasimpatică vagală o scade. Volumul-bătaie variază cu forța contracției ventriculare, presiunea arteriala și volumul de sânge aflat în ventricul la sfârșitul diastolei.

In cursul unor eforturi fizice intense, frecvența cardiacă poate creste până la de bătăi pe minut, iar volumul-bătaie pana la ml, determinând o creștere a debitului cardiac de la 5 la 30 de litri, de de 6 ori.

In somn, debitul cardiac scade; în febrăsarcină și la altitudine, creste. Funcția de pompă a inimii se realizează cu ajutorul proprietăților mușchiului cardiac.

tratamentul poliartritei articulației umărului

Proprietățile fundamentale ale miocardului Depolarizarea unei celule cardiace este transmisă celulelor adiacente, ceea ce transformă miocardul într-un sincițiu funcțional. De fapt, inima funcționează ca două sinciții: unul atrial și unul ventricular, izolate din punct de vedere electric.

In mod normal, există o singură conexiune funcțională electrica intre atrii și ventricule: nodulul atrioventricular și continuarea sa fasciculul atrioventricular His.

Musculatura cardiacă este compusă din două tipuri de celule musculare: celule care inițiază și conduc impulsul celule care, pe lângă conducerea impulsului, răspund la stimuli prin contracție și care alcătuiesc miocardul de lucru.

unguent pentru lichid în articulația genunchiului

Ambele tipuri de celule sunt excitabile. Stimulul este generat în interiorul organului, în celulele de tip 1, sistemul circulator acest fapt constituie autoritmicitatea sau automatismul inimii. Excitabilitatea Excitabilitate cardiacă definiție Excitabilitatea este artra glucosamină condroitină celulei musculare cardiace de a răspunde la un stimul printr-un potențial de acțiune propagat.

medic durere la umăr

Inima are particularitatea de a fi excitabilă numai în faza de relaxare, în diastolă și inexcitabilă în faza de contracție sistolă. Automatismul Automatism cardiac definiție Este proprietatea miocardului de a se autostimula.

Fiziologia sistemului circulator

Chiar și scoasă din corp, dacă este irigată cu un lichid nutritiv, inima continuă să bată. Automatismul este generat în anumiți centri, care au în alcătuirea lor celule ce inițiază și conduc impulsurile.

Există trei centrii de automatism cardiac: nodulul sinoatrial nodulul atrioventricular fasciculul His și rețeaua Purkinje. Din acest motiv, activitatea cardiacă este condusă din acest centru, inima având ritm sinusal.

Meniu de navigare

Nodulul atrioventricular — Joncțiunea atrio-ventriculară. Acest centru preia comanda inimii în cazul întreruperii conducerii atrioventriculare imprimând ritm idio-ventricular. Sistemul electric al inimii.

sigidina I o boală difuză a țesutului conjunctiv