Tratamentul artrozei interfalangiene, Artroza mainilor: de ce apare si cum se trateaza

Artroza este cea mai frecventă boală cronică articulară, fiind o cauză importantă de dizabilitate fizică ce ocupă locul al doilea în cadrul bolilor tratamentul artrozei interfalangiene după afecţiunile ischemice cardiovasculare.

Surse: Artroza Artroza mai este denumita si osteoartrita, fiind cea mai frecvent intalnita forma de artrita. Boala este cauzata de uzura cartilajului articular, acel tesut care acopera capetele oaselor si care ajuta la miscarea articulatiilor. In forma avansata, cartilajul poate sa dispara complet, ajungandu-se la frictiunea oaselor si remodelarea tesutului osos.

Incidenţa artrozei creşte cu vârsta şi prezintă o frecvenţă mai mare la femei decât la bărbaţi. Factori de risc Cei mai importanţi factori de risc studiaţi în dezvoltarea artrozei cu diferite localizări: genunchi, şold, mână, coloana vertebrală şi piciorul sunt: înaintarea în vârstă, sexul, rasa, predispoziţia genetică, obezitatea, traumatisme, tulburări de aliniament articular.

Alţi factori de risc: densitatea osoasă, boli metabolice. Vârsta este factorul corelat cel mai mult cu artroza.

Dovada radiografică a artrozei este prezentă la majoritatea persoanelor peste 65 de ani. Sexul: femeile au o prevalenţă mai scăzută decât bărbaţii înainte de 50 de ani, dar după această vârstă există o creştere majoră a riscului de artroză la femei. Prevalenţa gonartrozei şi artrozei mâinii este mai mare la femei decât la bărbaţi, în timp ce coxartroza este mai frecventă la bărbaţi.

• All rights reserved doc.
• Cele mai întâlnite localizări sunt la nivelul genunchiului gonartroza, frecvent bilateralăarticulațiilor mici ale mâinilor interfalangiene proximale, cu apariția de noduli Bouchard, și distale, cu apariția de noduli Heberden, articulația carpometacarpiană a degetului 1, rizartrozașoldurilor coxartroza și coloanei vertebrale spondiloză, în special cu localizare cervicală sau lombară.
• Dureri articulare fac
• Femeile sufera de doua ori mai frecvent de artroza decat barbatii.
• Artroza mainilor: de ce apare si cum se trateaza
• Acestea sunt:.

Incidenţa diferită după 50 de ani între sexe poate fi rezultatul deficienţei post-menopauză de estrogen. Studii recente au asociat terapia de substituţie cu estrogeni cu un risc mai scăzut de gonartroză şi coxartroză în perioada post-menopauză.

Predispoziţia genetică: Artroza cu implicarea mai multor articulaţii, inclusiv cu noduli Heberden şi localizarea la genunchi, este de două ori mai probabil să apară la rudele de gradul întâi. Obezitatea este un factor de risc modificabil şi este asociat cu un risc ridicat pentru artroză mai ales la nivelul genunchiului. Creşterea forţelor mecanice asupra articulaţiilor care suportă greutatea reprezintă factorul principal ce conduce la degradarea şi deformarea articulaţiilor, scăderea ponderală ameliorează simptomatologia.

Cartilajul articular îndeplineşte două funcţii importante: intervine în biomecanica articulaţiei, permiţând mobilitatea aproape fără frecare şi acţionează ca amortizor, transmiţând sarcina, prin suprafeţele articulare, ţesuturilor din jur. Proprietăţile de elasticitate şi rezistenţă sunt asigurate de proteoglicanii şi colagenul matricei extracelulare. Elementele proteoglicanilor matricei sunt metabolizate activ şi resintetizate, având un timp de înjumătăţire de săptămâni. Componenta principală a proteoglicanilor este reprezentată de glicozaminoglicanii sulfataţi condroitin — sulfat, keratan — sulfat şi dermatan — sulfatputernic încărcaţi electronegativ, responsabili de elasticitatea cartilajului. Procesele responsabile de degradarea colagenului şi a proteoglicanilor în boala artrozică sunt cauzate de enzimele proteolitice sintetizate şi eliberate chiar de condrocite.

Obezitatea este recent descrisă ca factor de risc sistemic deoarece s-a demonstrat că ţesutul adipos are un rol central în activarea cascadei inflamatorii, astfel este explicat motivul pentru care obezitatea tratamentul artrozei interfalangiene este asociată doar cu artroza de la nivelul articulaţiilor portante.

Tulburări de aliniament articular inegalitatea de membre inferioare, displazia de şold, tulburări de statică şi traumatismele osteoarticulare subluxaţii, luxaţii, fracturi, activităţi fizice excesive reprezintă cauze locale. Simptome artroză Artroza afectează cel mai frecvent genunchii, şoldurile, coloana vertebrală, picioarele şi mâinile putând fi simptomatică sau doar cu expresie radiologică.

În artroză pot să apară următoarele simptome şi semne clinice: Durerea este unguent pentru tratamentul osteochondrozei coloanei vertebrale toracice simptom şi cel predominant; pacienţii descriu durere ce apare în timpul activităţilor zilnice şi se ameliorează în repaus, având caracter mecanic şi fiind meteo-dependentă.

Meniu cont utilizator

În perioadele de acutizare pacienţii pot acuza şi durere nocturnă. Scăderea mobilităţii este legată de incongruenţa suprafeţelor articulare, reducerea spaţiului articular şi tardiv de apariţia atrofiilor musculare periarticulare, a instabilităţi şi blocajul mecanic ca urmare a formării osteofitelor.

Artroza, o afectiune complexa Artroza este o boala degenerativa care nu poate fi vindecata, insa exista foarte multe metode prin care o putem ameliora. Pentru a preveni agravarea, trebuie avute in vedere niste reguli stricte, care va vor ajuta pe termen lung. In continuare, va vom povesti totul despre artroza, de la cauze si factori principali, la diagnostic, tipuri de tratament si sfaturi de prevenire, pentru evita anticipat greselile frecvente.

În final apare impotenţa funcţională secundară anchilozelor în poziţii vicioase, pacienţii având probleme în desfăşurarea activităţilor zilnice. Examen fizic Artroza poate determina modificări ale mersului mai ales când afectează articulaţiile portante şold, genunchi, glezne şi picior. Alterarea mersului participă la întreţinerea durerii locale, însă are consecinţe şi asupra celorlalte articulaţii portante şi coloanei lombare.

Durerea de genunchi si metode de tratament expicate de catre medicul ortoped Tarek Nazer

Palparea interliniului articular şi a structurilor periarticulare determină apariţia durerii. Tumefacţia articulară poate fi urmarea sinovitei, cu acumulare de lichid sinovial intraarticular în exces, ce poate fi uneori însoţită de căldură locală.

Artroza, artrozele

Deformările articulare apar în stadiile avansate, contribuind la alinierea incorectă şi instabilitate. În special la nivelul membrelor inferioare poate cauza scurtarea, devierea în varus sau valgus a genunchilor. Explorări paraclinice a. Investigaţii de laborator VSH-ul şi proteina C reactivă sunt de obicei în limite normale, dar se poate detecta o uşoară creştere a VSH-ului, mai ales în perioadele de acutizare.

Investigaţii imagistice Radiografia convenţională este principala metodă de diagnostic în artroză, utilă şi pentru aprecierea progresiei bolii, a excluderii altor afecţiuni osteonecroza, artrita din bolile inflamatorii, tumori. De multe ori modificările clinice nu se corelează cu cele radiologice.

Imagistica prin rezonanţă magnetică nucleară poate indica leziunile cartilajului, lichidul sinovial, sinovita, leziunile de menisc sau a ligamentelor.

Alege sectiunea

RMN-ul nu se utilizează de rutină. Prezintă avantajul vizualizării tridimensionale a cartilajului, tratamentul artrozei interfalangiene în monitorizarea progresiei bolii şi este utilă pentru diagnosticul diferenţial al artrozei de alte afecţiuni osteoarticulare.

Ecografia este utilă în detectarea lichidului intraarticular şi a modificărilor de cartilaj, poate vizualiza chisturile mai ales în spaţiul popliteu. Evidenţiază precoce osteofitele, putând identifica şi modificări ale tendoanelor, capsulei, chisturi sinoviale, epanşament articular, fragmente intraarticulare de cartilaj.

Artroscopia vizualizează cartilajul, membrana sinovială, osteofitele şi leziunile meniscului.